ban² s.m. I (în Ev. Med.) 1 (în Ungaria) Guvernator al unei regiuni de graniță. 2 (la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atribuții politice, administrative, judecătorești și militare. ◆ Persoană care avea acest titlu. 3 (în Țara Rom.) Rang de mare dregător după sec. 15. ◆ Persoană care avea acest rang. 4 (și mare ban) Titlu purtat de boierul care guverna Banatul Severinului și apoi Oltenia (sfîrșitul sec. 15-1831). ◆ Boier care purta acest titlu și care era primul demnitar după domn, în ierarhia dregătorilor. ◇ Expr. Voia la dumneata (ca la banul Ghica) v. voie. 5 (în Mold.) Dregător domnesc (în sec. 17). II Compus: (pop.) banul-Mărăcine = dans popular asemănător cu hora. ◆ Melodie după care se execută acest dans. pl. -i. /cf. magh. bán, srb. ban.