balustradă s.f. 1 (constr.) Element de construcție folosit ca rezemătoare, mărginind o scară, un balcon etc., pentru a forma o trecere obligatorie sau pentru a împiedica prăbușirea în gol sau ca element arhitectonic. Balustrada cerdacului. 2 Apărătoare care se află la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc., pentru siguranța persoanelor și a mașinilor. • pl. -e. /<fr. balustrade.