Baltazar m. 1. ultimul rege al Babilonului; împresurat de Ciru, făcu un ospăț, la care profană vasele sfinte ale Templului lui Solomon și văzu scris pe zid cuvintele: mene, thekel, phares («cântărit, numărat, împărțit»). Profetul Daniil le tălmăci vestindu-i ruina; în aceeaș noapte Ciru pătrunse în oraș și Baltazar fu ucis (554-538 a. Cr.); 2. fig. ospățul lui Baltazar, masă copioasă, sgomotoasă și prelungită.