Definiția cu ID-ul 534899:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri.Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta.