†BALTAC, BĂLTAC¹ (pl. -ace) Mold. Bucov.. BALTAG, BĂLTAG (pl. -age) sn. 1 ⚔️ Armă veche, un fel de secure cu două tăișuri; la curtea domnească din Moldova, era într’o vreme semnul caracteristic al agăi, înlocuit apoi prin topuz: pînă la Grigore-Vodă, în domnia a doua, aga purta baltag și cinstea i se păzea la această rînduială (LET.) ¶ 2 ⚔️ Arma haiducilor din trecut, întrebuințată încă pe alocuri de ciobani: Căci au arme oțelite Și baltage țintuite (MAR.) ¶ 3 Un fel de toporaș ușor, cu coada foarte lungă de corn (🖼 330): dese lovituri de baltag răstoarnă stejarii urieși (ZNN.) [tc. baltak].