balcanism s.n. 1 Cuvînt sau construcție sintactică specifică unor limbi balcanice. Limbaj împestrițat cu balcanisme. 2 (adesea deprec.) Fenomen specific mentalității și moravurilor din zona Peninsulei Balcanice. Balcanismul s-a infiltrat adînc în conștiința unor romani. ◆ Ext. Comportare care reflectă astfel de mentalități și moravuri. Mă deranjează balcanismul său. • pl. -e. /nm. pr. (munți în S-E Europei) Balcani + -ism; cf. germ. Balkanismus.