2 definiții pentru balastru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALÁSTRU s. n. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balástru s. n., pl. balástre

Intrare: balastru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balastru
  • balastrul
  • balastru‑
plural
  • balastre
  • balastrele
genitiv-dativ singular
  • balastru
  • balastrului
plural
  • balastre
  • balastrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)