3 definiții pentru balastru

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balástru s.n. (mat.) Compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion. • /<germ. Balaster.

BALÁSTRU s. n. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: balastru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balastru
  • balastrul
  • balastru‑
plural
  • balastre
  • balastrele
genitiv-dativ singular
  • balastru
  • balastrului
plural
  • balastre
  • balastrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)