4 definiții pentru balader

baladér sn [At: LTR / Pl: ~e / E: ger Band leder] (Lîn) Bucată de piele care umple golul de sub călcâi.

BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

baladér s. n., pl. baladére

baladér s. n., pl. baladére

Intrare: balader
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balader baladerul
plural baladere baladerele
genitiv-dativ singular balader baladerului
plural baladere baladerelor
vocativ singular
plural