4 definiții pentru balader
baladér sn [At: LTR / Pl: ~e / E: ger Band leder] (Lîn) Bucată de piele care umple golul de sub călcâi.
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
baladér s. n., pl. baladére
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
baladér s. n., pl. baladére
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: balader
balader substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | balader | baladerul |
| plural | baladere | baladerele | |
| genitiv-dativ | singular | balader | baladerului |
| plural | baladere | baladerelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||