BAIRAMLÎC s.n. (Mold.) Darurile oferite sultanului și altor demnitari turci, cu prilejul sărbătorilor bairamului. Au plătit și birul deplin, și bairamlîcul acelui an. AXINTE URICARIUL, s.v. balgi-bașlîc. Au pîrît pre Mihai-Vodă pentru două biruri și pentru două bairamlîcuri. NECULCE ; cf. N. COSTIN. Variante: baraimlîc (NECULCE), bariamlîc (N. COSTIN). Etimologie: tc. bayramlık. Vezi și bairam. substantiv neutru