bairác s.n. (milit.) 1 (în armata turcească și în cea romană din epoca fanariotă) Steag de mătase foarte lat. Și eu am purtat bairacul, și eu am giucat hora unirii (ALECS.). 2 (în trecut) Unitate militară (de voluntari) care servea sub același drapel. • sil. ba-i-. pl. -ce, -uri. și (înv.) baiarác, baierác s.n. /<tc. bayrak.