bairac sn [At: (a. 1788) DOC., ap. ȘIO / P: ba-i~ / V: (înv) ~iar~, (reg) ~ier~, ~aiac / Pl: ~ace, ~uri / E: tc bayrac] 1-2 (Înv) Steag (turcesc) de mătase, purtat înaintea sangiacului și introdus și în armata română. 3 (Înv) Unitate militară (de voluntari) care servea sub același drapel. 4 (Reg; pex) Steag. 5 (Îrg) Cort cu prăjină înaltă (și probabil cu un steag în vârf), unde se strânge lumea la bâlciuri, să petreacă. corectat(ă)