baionétă s.f. 1 (milit.) Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii. ◇ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ◆ Fig. (la pl.) Militari care poartă baionetă. Îl apărau niște baionete iscusite. ◆ Ext. Armată, trupă, efectiv de soldați. După călăreți veneau baionetele. 2 (tehn.) Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc. 3 (tehn.) Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 4 (miner.) Baionetă de extracție = dispozitiv pentru agățarea și desprinderea garniturii prăjinilor de foraj la o anumită adîncime. • pl. -e. și baghionétă, baghiunétă, bagionétă s.f., bagnét, bainét s.n. /<fr. baïonnette, it. baionetta, germ. Bajonett, ngr. βαιονετα; cf. nm. pr. Bayonne, oraș în Franța, unde se presupune că a fost inventată această armă.