baionetă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 68/27 / P: ba-io~ / V: (înv) ~ognet sn, (îrg) baghio~, baghiun~, bagio~ sf, (reg) ~net, ~inet sn / Pl: ~te și (înv) ~turi / E: fr baïonnette] 1 Armă albă formată dintr-o lamă de oțel ascuțită la un capăt și cu un mâner la celălalt capăt, care se poate fixa la țeava puștii, pentru a servi soldatului la atac Si: (îrg) panganet. 2 (Îs) Atac (sau asalt) la ~ (sau cu ~a) Atacul decisiv al infanteriei care întrebuințează baioneta (1). 3 (Fig) Persoană care poartă baionetă (1). 4 (Pex) Armată. 5 (Îs) Îmbinare în ~ Îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau o jumătate de cerc. corectat(ă)