BAIBAFIR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafir (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.