bagnet, bagneturi, (bainet), s.m. – (reg.) Baionetă (Bârlea, 1924). Cuțit soldățesc (DRT): „Nici călare, nici pe jos / Fără cu bagnetu scos” (Bârlea, 1924: 284); „Nu cumva ei să să scoale, / În decungu’ nost să saie, / Cu bainetul să ne taie” (Bilțiu, 2006: 127). – Var. a lui baionetă (< germ. Bajonett „baionetă”) (MDA).