baghétă s.f. I 1 Bețișor subțire, de lungime variabilă, flexibil; nuielușă, vărguță. 2 (în povești) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni. ◆ Analog. Bețișorul folosit de prestidigitatori în executarea scamatoriilor. II (muz.) 1 Vărguță, bastonaș subțire de lemn, de os, de material plastic etc., folosit de dirijor pentru a bate măsura și pentru a conduce orchestra sau corul. ◇ Expr. Sub bagheta... = sub conducerea dirijorală. ◆ Sinec. Dirijorul unei orchestre simfonice. Orchestra a fost condusă de o baghetă celebră. ◆ Fig. Modul de interpretare, măiestria, talentul unui dirijor. 2 Bețișor de formă variată cu care sînt lovite membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. 3 Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. III 1 (tehn.) Vergea de metal, de sticlă, de lemn etc. cu variate întrebuințări tehnice. ◆ Tijă metalică sau piesă cilindrică, subțire, îndeplinind o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2 (constr., arhit.) Mulură mică cu secțiune semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, plasată la extremitatea superioară a pereților unei încăperi sau la marginea superioară a tapetelor ce acoperă pereții unei încăperi. 3 Element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 4 (text.) Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi, pe partea exterioară a gleznelor. 5 (culin.) Pîine albă, lungă și subțire, preparată dintr-un aluat special, specific patiseriei franceze. 6 Baghetă de prospecțiune = nuielușă în formă de V pe care o folosesc solomonarii pentru a descoperi, în pămînt, apă sau anumite zăcăminte miniere. 7 (milit.; înv.) Vergea subțire de metal întrebuințată la curățarea și la încărcarea armelor de foc. • pl. -e. /<fr. baguette; cf. it. bacchetta.