BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie (în geamantane, cufere etc.); calabalîc; (învechit) totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. V. catrafuse. Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S.A. 80. După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ Vagon de bagaje v. vagon. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a se cărăbăni. 2. Fig. (De obicei urmat de diverse determinări) Totalitatea cunoștințelor, ideilor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232.