badijoná vb. I. tr. 1 (med.; compl. indică organe sau părți bolnave ale corpului) A unge (în scop anestezic, preventiv sau curativ) cu o pensulă, cu un tampon, cu un pămătuf de vată înmuiate într-o soluție medicamentoasă. ◇ (refl.) Se badijonează în gît în fața oglinzii. 2 (pom.; compl. indică trunchiuri de copaci) A unge cu o soluție specială, pentru a distruge insectele și ouăle lor. ◇ (refl. pas.) Merii se vor badijona în cursul zilei de mîine. 3 (constr.; compl. indică suprafețele poroase ale șoselelor asfaltate) A unge cu o soluție impermeabilă (un ulei special), pentru a astupa fisurile fine, pentru a feri de degradare etc. • prez. ind. -ez. /<fr. badigeonner.