BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: bechend] – Din engl. backhand.

backhand sn [At: DN³ / P: bec-hend / V: bec-hend / Pl: ~uri / E: eg backhand] 1 Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână. 2 (Pex) Lovitură dată cu această parte a rachetei. 3 (Pex) Rever.

backhand [’bekhend] s.n. (sport.; în tenis) 1 Partea din afară a rachetei de tenis ținută în mînă. ◆ Ext. Lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stînga, cu ducerea piciorului drept peste cel stîng, urmată de retragerea rachetei spre partea stîngă și înapoi. 2 Rever. • pl. -uri. /<engl. backhand.

BACKHAND s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură dată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: bechend] – Cuv. engl.

BACKHAND s.n. Lovire a mingii la tenis din rever (2), mîna care ține racheta avînd palma îndreptată spre corp. [Pl. -duri, pron. bec-hend, var. bechend s.n. / < engl. backhand].

BACKHAND BEC-HEND/ s. n. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă și înapoi. (< engl. backhand)

BECHEND s.n. v. backhand.

backhand (engl.) [pron. bekhend] (desp. back-hand) s. n., pl. backhanduri [pron. bekhendurⁱ]

backhand (angl.) [pron. bekhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri