8 definiții pentru backhand bechend


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

backhand sn [At: DN3 / P: bec-hend / V: bec-hend / Pl: ~uri / E: eg backhand] 1 Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână. 2 (Pex) Lovitură dată cu această parte a rachetei. 3 (Pex) Rever.

backhand [’bekhend] s.n. (sport.; în tenis) 1 Partea din afară a rachetei de tenis ținută în mînă. ◆ Ext. Lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stînga, cu ducerea piciorului drept peste cel stîng, urmată de retragerea rachetei spre partea stîngă și înapoi. 2 Rever. • pl. -uri. /<engl. backhand.

BACKHAND s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură dată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Cuv. engl.

BACKHAND s.n. Lovire a mingii la tenis din rever (2), mâna care ține racheta având palma îndreptată spre corp. [Pl. -duri, pron. béc-hend, var. bechend s.n. / < engl. backhand].

BACKHAND BÉC-HEND/ s. n. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă și înapoi. (< engl. backhand)

BÉCHEND s.n. v. backhand.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

Intrare: backhand
  • silabație: back-hand
  • pronunție: bekhend
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • backhand
  • backhandul
  • backhandu‑
plural
  • backhanduri
  • backhandurile
genitiv-dativ singular
  • backhand
  • backhandului
plural
  • backhanduri
  • backhandurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bechend
  • bechendul
  • bechendu‑
plural
  • bechenduri
  • bechendurile
genitiv-dativ singular
  • bechend
  • bechendului
plural
  • bechenduri
  • bechendurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

backhand bechend

  • 1. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: