background [’bekgraund] s.n. 1 (muz.; mai ales în jazz) Fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală. 2 (cinemat.) Tehnică de filmare la care fundalul este obținut prin retroproiecție. 3 (inform.) Fundal. 4 Gener. Context, cadru (al unei acțiuni, al unui eveniment etc.). ◆ Totalitatea circumstanțelor, condițiilor și experiențelor care contribuie la formarea psihologică și culturală a unui individ. În grupul de tineri, el era singurul cu un background diferit. • pl. -uri. /<engl. background.