Definiția cu ID-ul 948848:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

báci, baci, s.m. – Mai-mare peste păcurari la stână (în zona Borșa – Moisei – Săcel). În alte regiuni din Maramureșul istoric se utilizează sin. vătav (ALRRM, 1971: 382) sau ambii termeni: „Baciul este conducătorul stânei și personajul principal; corespunde cu baca la stânele din Cehoslovacia și Polonia. Baciul este angajat de către stână și plata lui variază după învoială. (…) El are obligația de a supraveghea bunul mers al stânei, dacă oile sunt «bine purtate» la pășune și păcurarii nu le lasă «să zacă pe munte», ca să se îmbolnăvească. Baciul mai are grijă să atragă atenția păcurarilor să nu umble prin locurile unde se ține ursul. Tot de datoria baciului este de a controla pagubele și a face distribuirea lucrului între păcurari. El mai pregătește și mâncarea ciobanilor” (Morariu, 1937: 184). ♦ (onom.) Baciu, Bacia, Băcilă, nume de familie (113 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XIV (Mihăilă, 1974). – Et. nec. (DER, DEX, MDA). Cuvânt autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu). Cuv. rom. > srb. bač, blg. bač, baču, ceh. bača, pol. baca, ucr. bac, magh. bács „cioban” și bácsi „bade, nene” (Macrea, 1970).