4 definiții pentru bacator

Ortografice DOOM

bacator (rar) s. m.

bacator (rar) s. m.

bacator s. m., pl. bacatori

Enciclopedice

BACATÓR s. m. Soi de struguri cu ciorchini de mărime mijlocie, cu boabe rare, roșietice, cultivat pentru producerea vinurilor de masă.

Intrare: bacator
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacator
  • bacatorul
  • bacatoru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bacator
  • bacatorului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)