bacanal, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bacchanale] 1 a Care este consacrat lui Bachus. 2 sf (Lpl) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. 3 sf (Fig) Petrecere zgomotoasă Si: orgie. 4 sf (Fig) Destrăbălare.

BACANAL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

bacanal adj. m., pl. bacanali; f. sg. bacanală, pl. bacanale