bacalaureat subst. (pedag.) 1 s.n. Examen general susținut după absolvirea cursurilor liceale, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățămînt superior. ◆ Titlu obținut în urma acestui examen. 2 s.m., s.f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat. • sil. -la-u-re-at. pl. n. -uri, m., f. -ți, -te. și (pop.) bacaloreát subst. /<fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus.