babură² sf [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 52 / Pl: ~ri / E: nct] (La moți) Vâlvătaie.

babură¹ sf [At: HEM 2287 / Pl: ~ri / E: nct] 1-2 (Ban) Picături mari de ploaie (amestecate cu grindină).

babură³ sf vz băbură

❍BABURĂ¹ sf. Băn. (HASD.) (WG.) 🌦 Ploaie amestecată cu grindină.

❍BABURĂ², BĂBURĂ (pl. -re) sf. 💒 Trans. (FR.-CDR.) (WG.) Coș pentru fum [srb. babura].

băbură sf [At: REV. CRIT. III, 86 / V: bab- / Pl: ~ri / E: srb băbura] (Reg) Urloi pe care iese fumul în pod, la casele țărănești Si: (reg) capră, ursoane.

babură (-re), s. f. – 1. (Trans.) Fumar. – 2. (Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. – 3. (Banat) Lapoviță. Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoțesc uneori precipitațiile, și care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR îl consideră cuvînt diferit de cel anterior).

BABURĂ s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare.

babură s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂLAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE.