BABIȚĂ² sf. mai des BABIȚE, BAGHIȚE pl. 🩺 1 Boală de care pătimesc copiii mici cărora nu le au crescut încă toți dinții; se manifestă prin umflarea pîntecelui, cu dureri de stomac și urdinare, din care cauză îngălbenesc și slăbesc foarte mult, așa că unii chiar mor, de nu sînt îngrijiți de grabă [blg. babici].