bábiță¹ s.f. 1 (ornit.) Pelican (Pelecanus onocrotalux). 2 (zool.) Melc fară cochilie. 3 (bot.; la pl.) Ciuperci avînd pălăria foarte tare, care cresc pe fagi și mesteceni, din care se obține iasca (Polyporus fomentarius). ◆ Ciuperci avînd pălăria acoperită cu un strat de peri alipiți, cu aspect albicios, devenind, ulterior, brun și negricios, care cresc pe meri, pruni și sălcii și din care se fac iasca, fitile pentru candele etc. (Polyporus igniarius). 4 (mineral.; reg.) Piatră de var. ◆ Marmură. 5 (tehn.; reg.) Fierăstrău mare, cu o lamă dințată lungă, avînd cîte un mîner la fiecare dintre cele două capete, de care trag doi oameni. 6 (țes.; reg.) Bucată de lemn care ține spata în vătale. • pl. -e. și (reg.) băbíță s.f. /<bg. бабенце, бабцще, бабуш, srb. babica.