4 definiții pentru bărcuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bărcuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure.
bărcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bărcuít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bărcuit
bărcuit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)