4 definiții pentru bărcuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărcuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure.

bărcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire.

BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bărcuit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărcuit
  • bărcuitul
  • bărcuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bărcuit
  • bărcuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)