4 definiții pentru bărcuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bărcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire.
bărcuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bărcuít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bărcuit
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bărcuitsubstantiv neutru
- 1. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea. DLRM