O definiție pentru băltăcăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLTĂCĂÍ, băltăcăiesc, vb. IV. Intranz. A merge, a sări, a alerga prin băltoace. – Din baltă.

Intrare: băltăcăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băltăcăi
  • băltăcăire
  • băltăcăit
  • băltăcăitu‑
  • băltăcăind
  • băltăcăindu‑
singular plural
  • băltăcăiește
  • băltăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băltăcăiesc
(să)
  • băltăcăiesc
  • băltăcăiam
  • băltăcăii
  • băltăcăisem
a II-a (tu)
  • băltăcăiești
(să)
  • băltăcăiești
  • băltăcăiai
  • băltăcăiși
  • băltăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • băltăcăiește
(să)
  • băltăcăiască
  • băltăcăia
  • băltăcăi
  • băltăcăise
plural I (noi)
  • băltăcăim
(să)
  • băltăcăim
  • băltăcăiam
  • băltăcăirăm
  • băltăcăiserăm
  • băltăcăisem
a II-a (voi)
  • băltăcăiți
(să)
  • băltăcăiți
  • băltăcăiați
  • băltăcăirăți
  • băltăcăiserăți
  • băltăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • băltăcăiesc
(să)
  • băltăcăiască
  • băltăcăiau
  • băltăcăi
  • băltăcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)