6 definiții pentru bădițel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bădițél sm [At: HEM 2866 / Pl: ~ei / E: bădiță + -el] 1-14 (Șhp) Bădică (1-14).

BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bădiță + suf. -el.

BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bădiță + suf. -el.

BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bădiță + suf. -el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bădițél (rar) s. m., pl. bădițéi, art. bădițéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂDIȚÉL s. v. bădiță.

Intrare: bădițel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădițel
  • bădițelul
  • bădițelu‑
plural
  • bădiței
  • bădițeii
genitiv-dativ singular
  • bădițel
  • bădițelului
plural
  • bădiței
  • bădițeilor
vocativ singular
  • bădițelule
  • bădițele
plural
  • bădițeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bădițel

etimologie:

  • Bădiță + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09