2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbîrnîi vb. IV. intr. 1 (despre insecte) A produce un zgomot vibrant, continuu, caracteristic zborului; a bîzîi, a zumzăi. ◊ Fig. (sugerează ideea de iuțeală, de rapiditate într-o acțiune) Femeia zbîrnie la bucătărie.(despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) A produce un sunet prelung, caracteristic (asemănător cu vibrarea unei coarde, a unui fus, a unui motor etc.). Priviți acum la mașinile care zbîrnîie mereu (JEB.). ♦ Fig. (sugerează ideea de efect maxim în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces) Am trîntit un reportaj pe trei coloane, să zbîrnîie (BAR.). ♦ Spec. (fam.; despre sonerii, telefon etc.) A suna. Soneria zbîrnîie subțirel și repezit (CAZ.). 2 (despre vînt) A șuiera, a vîjîi. 3 Fig. (despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a bombăni, a cîrti. Fata, supărată, a început să trîntească prin casă, zbîrnîind. ♦ Ext. A blestema. 4 Fig. (despre cuvinte, cîntece, glas) A produce vibrații monotone (puternice, stridente, neplăcute). Întrebările, urările, felicitările zbîrnîiau în urechile tînărului (REBR.). ◊ Fig. Prin peretele de scînduri se auzea zbîrnîind restul familiei (GAL.). • prez.ind. zbîrnîi. și zbîrnăi vb. IV. /zbîrn + -îi.

bî́rnîĭ V. zbîrnîi.

zbî́rnîĭ, a v. intr. (vsl. *brĭnetĭ, de unde și rut. breniti, pol. brnieć, ceh. brnĕti, a bîzîi, a zbîrnîi. [Bern. 1, 95]. Cp. și cu bîrcîĭ). Fac zbîrn, vorbind de insectele marĭ, de coarde maĭ groase întinse ș. a. Telefoanele zbîrnîĭe, țîrîĭe (sună) mereŭ. Fig. A-țĭ zbîrnîi urechile, a fi bolnav de urechĭ, a ți se părea că tot auzĭ zbîrn (V. țiuĭ). V. tr. Fac să zbîrnîĭe: băĭețiĭ îșĭ zbîrnîĭaŭ zmeĭele. – Rar și bîrnîĭ. V. vibrez, bîzîĭ.

Intrare: bârnâit
bârnâit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârnâit
  • bârnâitul
  • bârnâitu‑
  • bârnâi
  • bârnâita
plural
  • bârnâiți
  • bârnâiții
  • bârnâite
  • bârnâitele
genitiv-dativ singular
  • bârnâit
  • bârnâitului
  • bârnâite
  • bârnâitei
plural
  • bârnâiți
  • bârnâiților
  • bârnâite
  • bârnâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bârnâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârnâi
  • bârnâire
  • bârnâit
  • bârnâitu‑
  • bârnâind
  • bârnâindu‑
singular plural
  • bârnâie
  • bârnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârnâi
(să)
  • bârnâi
  • bârnâiam
  • bârnâii
  • bârnâisem
a II-a (tu)
  • bârnâi
(să)
  • bârnâi
  • bârnâiai
  • bârnâiși
  • bârnâiseși
a III-a (el, ea)
  • bârnâie
(să)
  • bârnâie
  • bârnâia
  • bârnâi
  • bârnâise
plural I (noi)
  • bârnâim
(să)
  • bârnâim
  • bârnâiam
  • bârnâirăm
  • bârnâiserăm
  • bârnâisem
a II-a (voi)
  • bârnâiți
(să)
  • bârnâiți
  • bârnâiați
  • bârnâirăți
  • bârnâiserăți
  • bârnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârnâie
(să)
  • bârnâie
  • bârnâiau
  • bârnâi
  • bârnâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)