bârcă² sf [At: BĂCESCU, P. 47 / Pl: ~rci / E: nct] 1 (Iht; reg) Plătică (mică sau mijlocie). 2 (Pbl) Sălbioară.

bấrcă¹ av [At: DA ms / E: nct] (Reg; îe) A ține ~ la ceva A ține morțiș (la ceva).

bấrcă, s.f. – v. bărcă.

bârcă – v. bărcă.

Bîrcă, Mihail (1888-1973), compozitor, n. în com. Mileștii Mici, jud. Lăpușna (Basarabia), prof. de muzică. A compus muzică vocală și corală, printre care și diferite piese religioase (Colind moldovenesc, Liturghia pe teme psaltice, Cinci cântări bisericești etc.).

BÂRCĂ-GĂLĂȚEANU, Dumitru (1903-1975, n. sat Lălești, jud. Vaslui), fizician român. Prof. univ. la București. Cercetări în domeniul spectroscopiei în infraroșu (spectrele vaporilor de hidrocarburi, bromură de etil, de amine, uleiuri vegetale etc.). Lucrări de mecanică, fizică, căldură.

BÎRCĂ, v. berc, bărc. (pădurice) și barcă bercă-bîrcă (oaie creață). 1. Bărcă, Cojascul munt. 1718 (BCI XI 67). 2. Bîrcă fam., mold. (Dm; Isp. III¹, V¹); ar. (Cara 34); munt. (16 B I 112; Cat); Bîrca s. 3. Bîrcan olt., 1710 (Gorj 314); – log. (Cat); Bîrcu ard. (Viciu 32). 4. Bîrcea fam., ard. (Paș); Bîrciu ard. (Viciu 32). 5. + -ciu: Bîrciu, 1534 (Paș). 6. Cf. Bîrchi/ul, -oasa tt.