opțiuni
  • info

4 definiții pentru bânșag

Explicative DEX

bânșag sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns cf bântui + -șag] (Reg) Vegetație (de copăcei și ierburi) care crește printre arborii unei păduri.

bînșag s.n. (reg.) Vegetație pitică compusă din copăcei și ierburi, care crește printre copacii unei păduri. • pl. -uri. /etimol. nec.

BÎNȘAG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.

BÎNȘAG, bînșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri.

Intrare: bânșag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bânșag
  • bânșagul
  • bânșagu‑
plural
  • bânșaguri
  • bânșagurile
genitiv-dativ singular
  • bânșag
  • bânșagului
plural
  • bânșaguri
  • bânșagurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bânșag, bânșagurisubstantiv neutru

  • 1. regional Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. DLRLC DLRM
    • format_quote Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fânului] celui uscat. VISSARION, B. 263. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.