opțiuni
  • info

4 definiții pentru bânșag

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bânșag sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns cf bântui + -șag] (Reg) Vegetație (de copăcei și ierburi) care crește printre arborii unei păduri.

BÎNȘÁG, bînșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri.

bînșag s.n. (reg.) Vegetație pitică compusă din copăcei și ierburi, care crește printre copacii unei păduri. • pl. -uri. /etimol. nec.

BÎNȘÁG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.

Intrare: bânșag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bânșag
  • bânșagul
  • bânșagu‑
plural
  • bânșaguri
  • bânșagurile
genitiv-dativ singular
  • bânșag
  • bânșagului
plural
  • bânșaguri
  • bânșagurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bânșag, bânșagurisubstantiv neutru

  • 1. regional Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. DLRLC DLRM
    • format_quote Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fânului] celui uscat. VISSARION, B. 263. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.