3 definiții pentru bânșag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bânșag sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns cf bântui + -șag] (Reg) Vegetație (de copăcei și ierburi) care crește printre arborii unei păduri.

BÂNȘÁG, bânșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri.

BÎNȘÁG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.

Intrare: bânșag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bânșag
  • bânșagul
  • bânșagu‑
plural
  • bânșaguri
  • bânșagurile
genitiv-dativ singular
  • bânșag
  • bânșagului
plural
  • bânșaguri
  • bânșagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bânșag

  • 1. regional Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fânului] celui uscat. VISSARION, B. 263.
      surse: DLRLC

etimologie: