5 definiții pentru bâlbâitură
Explicative DEX
bâlbâitură sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 3012 / V: -băi-, bălbăi- / P: ~bă-i~ / Pl: ~ri / E: bâlbâi + ~(i)tură] 1-2 Bâlbâire (1-2).
bălbăitură sf vz bâlbâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bâlbăitură sf vz bâlbâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÎLBÎITURĂ, BĂLBĂITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a bîlbîi, bîlbîit: cîtă necăjire bîlbîitura minciunii în urechea dreaptă... aduce (CANT.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
bâlbâitură s. f., pl. bâlbâituri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bâlbâitură
bâlbâitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălbăitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bâlbăitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||