bâști¹ [At: HEM 2673 / V: bâschi / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Expresie onomatopeică sugerând mișcarea rapidă a cuiva care scapă de undeva și dispare imediat. 2 i (Reg) Strigăt cu care se mână oile Cf băr, tăr, hăr. 3 sn (Îs) Oaie de ~ Oaie cu clopot. 4 sn (Mpl) Salt. 5 sn Smucitură. 6 sn (îlav) În -uri În lovituri, în brânci.

bâști² vi [At: T. CERCEL, SĂM. IV, 767 / E: bâști] (Pop; rar) A scăpa printr-o mișcare repede din mâinile cuiva.

bâschi i vz bâști

BĂȘTI! sau BÎȘTI! interj. Expresiune care caută să imite sgomotul făcut de cineva, cînd face o mișcare repede spre a scăpa dintr’un loc, sbughi! țuști! din niște mărăcini, băști! îmi sare un iepure (BR.-VN.).

BÎȘTI! interj. 1 🐑 Strigăt cu cari ciobanii îndeamnă berbecul din capul turmei să înainteze ¶ 2 Imită sgomotul făcut de un animal ce sare pe neașteptate dintr’un tufiș: din niște mărăcini ~!, îmi sare un iepure (BR.-VN.).

bîștĭ V. țuștĭ.

țuștĭ (Mold.) interj. care arată zgomotu unuĭa care ĭese orĭ fuge de odată (rudă cu rut. šustĭ): copiiĭ țuștĭ de supt pat, supt pat, în pat! – În sud și țîștĭ, în Munt. țîștĭ, țîbîștĭ și bîștĭ. (Bîștĭ se zice și cînd mînĭ oile). În Olt. vîștĭ (Șez. 1922, 54). V. țîșnesc.