azap sm [At: ȘINCAI, HR. II, 40/22 / Pl: ~i, (îvr) -izi / E: tc azeb] (Iuz) Veche miliție otomană, un fel de infanterie neregulată ce era prima expusă atacului dușmanilor.

AZAP < tc. „ostaș de gloată”, < arab, „celibatar”. 1. – comis (16 B III 265); 2. Azăpeni s. (C Ștef; 16 A II 22).

AZÁPI (< tc.) s. m. pl. (În ev. med., în Imp. Otoman) Ostași turci (pedeștri) care trăiau din prada de război.

azap, azapi, s.m. (înv.) miliție otomană, ca infanterie de luptă