AVERTISMENT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, observație preventivă (în legătură cu un risc, cu o primejdie). Cuvintele lui Lenin, prin care el prezicea imperialismului american același sfîrșit rușinos pe care l-a avut imperialismul german, răsună și azi ca un teribil avertisment pentru politicienii demenți și aventurieri din S.U.A., incendiatori ai unui nou război mondial. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 595. [învățătorul] nu mai întoarse capul. Lingă el arma jandarmului se clătina ca un avertisment. REBREANU, R. I 313. ♦ Semnal. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mînios. REBREANU, R. II 45. 2. Blam din partea unui superior sau șef; mustrare constituind una din formele de pedeapsă disciplinară pentrfi o abatere. A da (sau a primi) un avertisment. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul atrage atenția unui jucător (sau unei echipe) că joacă nereglementar.