opțiuni

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avenire1 sf [At: PALIA 1852, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: aveni] (Îvr) Dospire Si: (îvr) avenit1.

avenire2 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: it avvenire] (Îvr) Luare a puterii în stat.

avenire f. ajungere: avenirea lui pe tron.

aveníre, V. avin.

aveni vir [At: (a. 1852) PALIA, ap. TDRG / Pzi: 3 ~nește / E: ml ad-venire] 1-2 (Îvr) A (se) dospi. corectat(ă)

‡AVENI vb. intr. și refl. A se umfla, a crește, a dospi: făcură pogaci pîne azimă, că nu putea ~, silindu-i Eghipteanii să iasă (PAL.) [lat. advenīre].

‡AVENIT I. adj. p. AVENI. Dospit: pîine ~ă (PAL.). II. sbst. Aluat dospit: cine va fi mîncînd ~, sufletul aceluia va peri (PAL.).

avín, a avení v. intr. (lat. advenire, a sosi, a veni). Vechĭ. Vest. Cresc, dospesc, mă umflu: pîĭne avenită.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVENI vb. v. crește, dospi.

aveni vb. v. CREȘTE. DOSPI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

avenire s.f. (înv.) ajungere, venire

Intrare: avenire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avenire
  • avenirea
plural
  • aveniri
  • avenirile
genitiv-dativ singular
  • aveniri
  • avenirii
plural
  • aveniri
  • avenirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aveni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aveni
  • avenire
  • avenit
  • avenitu‑
  • avenind
  • avenindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • avenește
 (să)
  • avenească
  • avenea
  • aveni
  • avenise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • avenesc
 (să)
  • avenească
  • aveneau
  • aveniră
  • aveniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)