AVANGARDISM s. n. 1. Atitudine a unor elemente care, ădoptînd o mască revoluționară, în fapt se abat de la strategia și tactica partidului, neagă rolul conducător al acestuia și, neținînd seamă de etapa revoluționară respectivă, recurg la măsuri și formule greșite, premature. 2. Curent burghez cu pretenții revoluționare care, sub. pretextul luptei împotriva formelor și tradițiilor consacrate, introduce în diferite domenii ale artei elemente decadente. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantgardism.