avad² sm vz haut

avad¹ sm [At: DOSOFTEI, V.S. 13/2 / V: avv- / Pl: ~azi / E: ngr ἀββάδου] (Înv) 1-4 (Șhp) Avă² (1-2) (mic). 5-7 Avă (3-5).

avvad sm vz avad

haut sm [At: ANTIPA, F. 167 / V: haută / P: ha-ut / Pl: ~uți / E: tc haut] Pește răpitor, cu solzi mici, pe spinare verde-albăstrui, pe laturi argintiu, pe burtă alb, cu o lungime de 35-40 de cm, care trăiește în râuri Si: avat, boulean (4), havat³, lupul peștelui, pește cu șapte nume, pește țigănesc, vâigan, vâlcan, vâlsan, vrespere (Haut aspius aspius). corectat(ă)

haută sf vz haut

avát, havát și hávăt m. (după Șăin., d. turc. haut și avat, crîsnic, năpatcă; după mine, cp. cu gavăt). Mold. Munt. Un pește cam asemenea cu șalău, dar maĭ întunecat și cu foarte multe oase (áspius rapax). Ca și știuca, devorează peștiĭ micĭ. – Se numește și havút și haút (Ant. și Acad.) și, auzit de mine, háut (Btș. Fc.). – Și vîjgăŭ, vîlsan și vréspere.

haút, V. avat.

haut s. m. – Cambulă (Aspius rapax). – Var. havut, (h)avat. Tc. haut (Hasdeu 2153; DAR). Scriban îl pune în legătură cu gavăt.

haut, hauți, s.m. (reg.) pește răpitor cu solzi mici, de 35-40 cm lungime; lupul-peștelui, vrespere, vâlcan, vâigan, vâlsan, boulean.