AUXILIAR, -Ă, auxiliari, -e, adj. Care ajută, care dă concursul la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. Material auxiliar. Piesă auxiliară. ◊ Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor verbale compuse. «A avea», «a fi» și «a voi» sînt, prin unele forme ale lor, verbe auxiliare. ◊ (Substantivat) Un dicționar este un auxiliar prețios pentru cunoașterea unei limbi. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate simplifica și rezolva mai ușor o problemă. Linii auxiliare. Unghi auxiliar. Funcție auxiliară. – Pronunțat: a-u-xi-li-ar.