autotransfuzie sf [At: DN³ / P: a-u-to-trans-fu-zi-e / Pl: ~ii / E: fr autotransfusion] (Med) 1 Dirijare a sângelui de la periferie spre inimă. 2 Autohemoterapie.

AUTOTRANSFUZIE s.f. (Med.) Dirijare a sîngelui de la periferie spre inimă. ♦ Autohemoterapie. [Cf. fr. autotransfusion].

AUTOTRANSFUZIE s. f. 1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă. 2. autohemoterapie. (< fr. autotransfusion)

autotransfuzie s. f. Transfuzie făcută cu propriul sânge ◊ „Autotransfuzie. Chirurgii de la un spital din Erlangen, R.F.G., folosesc, de câteva luni, cu succes metoda autotransfuziei în cazurile operațiilor pe cord [...] pacienților care vor fi operați li se ia de două-trei ori câte 450 mililitri, o dată pe lună.” R.l. 29 X 82 p. 6 (din auto1- + transfuzie, probabil după model germ.)