autostopist, -ă s. m. f. Persoană care face autostopul ◊ „[...] un tinerel de alături, tot «auto-stopist», i-a spus [...]” Sc. 27 XI 73 p. 2. ◊ „[...] cum ar fi cutezat cineva să-și oprească mașina lângă un autostopist ce se clătina din cauza alcoolului?” R.l. 4 V 84 p. 2; v. și R.lit. 18 VII 74 p. 14 (din auto-stop + -ist, probabil după modelul fr. auto-stoppeur; DMN 1950, PR 1953; DEX-S)