autostop s. n. ♦ 1. Procedeu constând în a opri un automobilist necunoscut pentru a-i cere să te ia (gratis) în mașină ◊ „Autostopul ar putea deveni în curând o activitate recunoscută oficial în Belgia.” Sc. 15 II 75 p. 6. ♦ 2. Mecanism de oprire automată ◊ „Combina ultramodernă, stereo, «National Panasonic», semiprofesională (casetofon-radio-picup-amplificator), boxe 2 x 8,5 W, automatic, autostop, posibilități quadrofonie [...]” R.l. 21 XI 77 p. 5; v. și Săpt. 16 II 73 p. 16 (din fr. auto-stop; DMC 1952, PR 1953; L. Seche în LR 1/74 p. 77; DEX, DN3)