3 definiții pentru automorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

automorfism sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr automorphisme] (Mat) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși.

AUTOMORFÍSM s.n. (Mat.) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși; endomorfism bijectiv, homomorfism. [< fr. automorphisme, cf. gr. autos – însuși, morphe – formă].

AUTOMORFÍSM s. n. 1. homomorfism. 2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane. (< fr. automorphisme)

Intrare: automorfism
automorfism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automorfism
  • automorfismul
  • automorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • automorfism
  • automorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)