AUTOLINIȘTIRE s. f. (Des folosit în cuvîntări sau în scrieri de educare politică a maselor) Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese, reale sau aparente, care duce adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. Sarcina partidului este acum de a nu permite ca un spirit de autoliniștire să-și facă loc în rîndurile partidului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. Întrecerea socialistă este străină de orice autoliniștire, de tendința de a te mulțumi cu rezultatele obținute; ea înseamnă dezvoltarea necontenită a succeselor obținute, înseamnă muncă perseverentă pentru a dobîndi, zi de zi, noi și noi victorii. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2059.