autoironie s. f. Ironie îndreptată asupra propriei persoane, opere etc. ◊ „Această anchetă din care a lipsit numai simțul autoironiei.” Cont. 11 III 66 p. 5. ◊ „Ar fi fost de dorit, poate, mai multă autoironie.” R.lit. 17 XII 70 p. 25 (din auto1- + ironie; FC I 142; DN3, DEX-S)