2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoimitare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-i~ / Pl: ~tări / E: autoimita] Imitare de către sine însuși Si: (rar) autoimitat1.

autoimita vr [At: DN3 / P: a-u-to-i- / Pzi: ~mit / E: auto1- + imita] A se imita pe sine însuși.

AUTOIMITÁ vb. I. refl. A se imita pe sine însuși. [Et. incertă].

Intrare: autoimitare
autoimitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimitare
  • autoimitarea
plural
  • autoimitări
  • autoimitările
genitiv-dativ singular
  • autoimitări
  • autoimitării
plural
  • autoimitări
  • autoimitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoimita
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoimita
  • autoimitare
  • autoimitat
  • autoimitatu‑
  • autoimitând
  • autoimitându‑
singular plural
  • autoimi
  • autoimitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoimit
(să)
  • autoimit
  • autoimitam
  • autoimitai
  • autoimitasem
a II-a (tu)
  • autoimiți
(să)
  • autoimiți
  • autoimitai
  • autoimitași
  • autoimitaseși
a III-a (el, ea)
  • autoimi
(să)
  • autoimite
  • autoimita
  • autoimită
  • autoimitase
plural I (noi)
  • autoimităm
(să)
  • autoimităm
  • autoimitam
  • autoimitarăm
  • autoimitaserăm
  • autoimitasem
a II-a (voi)
  • autoimitați
(să)
  • autoimitați
  • autoimitați
  • autoimitarăți
  • autoimitaserăți
  • autoimitaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoimi
(să)
  • autoimite
  • autoimitau
  • autoimita
  • autoimitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)