O definiție pentru autoformare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoformáre s. f. (sil. a-u-) → formare

Intrare: autoformare
autoformare infinitiv lung
  • silabație: a-u- info
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoformare
  • autoformarea
plural
genitiv-dativ singular
  • autoformări
  • autoformării
plural
vocativ singular
plural