O definiție pentru autoformare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoformare s. f. (sil. a-u-) → formare
Intrare: autoformare
autoformare infinitiv lung
- silabație: a-u-
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||