autoexigență s. f. Pretenție față de propria persoană ◊ „Autoexigența – condiție determinantă a actului de creație” Sc. 15 VII 66 p. 4. ◊ „Nu-i rămâne actorului, drept etalon [valoric], decât autoexigența [...] «Am putea vorbi, în ceea ce vă privește, despre o [...] autourmărire continuă și sistematică a creșterilor profesionale?»” I.B. 5 I 74 p. 2; v. și Cont. 10 V 74 p. 4; v. și autocontemplare (1967) (din auto1- + exigență; DEX, DN3)